Doamne, Tu știi că sunt prea mic
Pentr-un vrăjmaș atât de mare...
În fața lui eu mă înfric,
Căci înarmat e, și e tare...

Iar după el vin călăreți
Cu coifuri, îmbrăcați în zale,
Au suliți, arcuri și săgeți,
Arme pentru a mea pierzare!

Doamne, mergi Tu 'naintea mea,
Ca un viteaz măreț te-ncinge,
Căci dacă mă vei apăra
Nici nu mă vor putea atinge!

Ba încă vor fi chiar înfrânți
Doar de prezența slavei Tale
Și pentru veci vor fi pierduți:
La ce folos de-ale lor zale? ?

Încinge-Te ca un viteaz
Dacă mai ai milă de mine! ...
Pe-ai mei dușmani spulberă-i azi
Și-averea lor fă-o ruine!

Căci Tu ai fost cu Iosafat
Când Te-a chemat prin rugi fierbinți;
Cu mâna Ta i-ai spulberat
Pe amoniți, pe moabiți!

Degrabă voi îngenunchea
Și voi vesti un post și eu;
Mă voi ruga și-Ți voi cânta
Ție, apărătorul meu!

Coboară-Te ca altădat'
Ca să îmi vii în ajutor
Cum Tu și-atunci Te-ai îndurat
De Iosafat, de-al său popor! . .

Iar după ce-i vei nimici
Pe-ai mei vrăjmași, Te voi lăuda
Și tuturora voi vesti
Dreptatea și puterea Ta!

Căci Tu ești Cel ce poți schimba
Necazu'-n binecuvântare;
Ești DUMNEZEU! Dreptatea Ta
E fără de asemănare!